Băncile centrale din cinci state ale Golfului au ridicat dobânzile în aceeaşi zi cu Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed), rupia indiană a trecut de pragul de 96 pe dolar, iar China îşi păstrează o politică monetară proprie. Decizia Fed arată cât de mult îşi poate stabili fiecare stat dobânda, cursul şi mişcarea capitalului, şi unde dobânda americană încetează să mai decidă cum se alocă banii.
Comitetul Federal pentru Piaţa Deschisă (FOMC), organismul Fed care stabileşte dobânda, a ridicat miercuri, 16 septembrie, cu 12 voturi la 0, intervalul ţintă al dobânzii de referinţă cu 25 de puncte de bază, la 3,75%-4%, potrivit comunicatului emis de instituţia americană. Este prima majorare a dobânzii Fed din iulie 2023. Preşedintele Fed, Kevin Warsh, a spus că inflaţia este peste ţintă de mai bine de cinci ani şi că prioritatea instituţiei pe care o conduce este stabilitatea preţurilor. Inflaţia a crescut de la începutul anului pe fondul războiului cu Iranul.
Majorarea era în mare parte anticipată; în orele dinaintea anunţului, piaţa îi atribuia o probabilitate de circa 90%. Consiliul guvernatorilor Fed a ridicat dobânda plătită băncilor pentru rezervele păstrate la Fed la 3,90%, începând cu 17 septembrie. Banca centrală a Emiratelor Arabe Unite a ridicat în aceeaşi zi dobânda de bază la 3,90%, Banca centrală a Arabiei Saudite a ridicat dobânda repo la 4,50%, iar băncile centrale din Oman, Qatar şi Bahrain au făcut majorări de câte 25 de puncte de bază. Kuweitul a păstrat dobânda de scont la 3,5%.
Indicele dolarului a crescut miercuri cu 0,7% şi era joi la 100,33 puncte, cel mai ridicat nivel din ultimele şapte săptămâni. Rupia indiană a trecut joi de pragul de 96 pe dolar, pentru prima dată din iulie, după majorarea dobânzii Fed. Joi, în Asia, indicele MSCI al acţiunilor din Asia-Pacific fără Japonia a crescut cu 0,4%, Nikkei a urcat cu 0,5%, acţiunile marilor companii chineze au scăzut cu 0,4%, iar Hang Seng a scăzut cu 0,9%.
În contrast, Banca Angliei era aşteptată să menţină dobânda, iar Banca Japoniei să o majoreze vineri, la cel mai ridicat nivel din ultimii 31 de ani. Economiştii au observat că marile bănci centrale ajung la un consens: vor să oprească inflaţia înainte ca aceasta să se extindă. Warsh a afirmat că majoritatea economiilor avansate se confruntă cu presiuni asupra preţurilor, iar fiecare bancă centrală decide în funcţie de propriul mandat.
Teoria dobânzii descrie influenţa centrului monetar dominant. Când Fed ridică dobânda, orice operaţiune finanţată în dolari trebuie să aducă mai mult ca să rămână rentabilă. Această majorare nu rămâne în Statele Unite, ci ajunge în restul lumii prin risc, finanţare şi operaţiunile de arbitraj. Investitorii nu aşteaptă întotdeauna decizia ca să se mişte; în India, investitorii străini au vândut acţiuni de circa 13.138 de crore de rupii înaintea deciziei Fed, anticipând majorarea.
În cazul Golfului, statele preferă să îşi ţină monedele legate de dolar. De aceea, Banca centrală a Emiratelor a precizat că dobânda ei de bază este legată de dobânda Fed pentru rezervele băncilor. Kuweitul a păstrat dobânda de scont, fiindcă dinarul kuweitian este legat de un coş de monede.
În blocurile BRICS+, majoritatea băncilor centrale nu urmează întotdeauna deciziile Fed, dar monedele reacţionează. Banca Rezervelor a Indiei a menţinut dobânda repo, iar rupia a scăzut. Banca Populară a Chinei a menţinut dobânda la operaţiunile repo la 1,40%, mult sub dobânda Fed, având un curs de referinţă fixat de ea. Aceasta arată că, în China, banii nu mai sunt alocaţi de dobândă, ci de deciziile administrative.
În concluzie, cu cât un stat depinde mai mult de dolar, cu atât dobânda Fed influenţează mai mult costul banilor din acel stat. În România, Banca Naţională a României (BNR) îşi stabileşte singură dobânda. Decizia Fed ajunge în România prin curs şi prin datoria în dolari. România se află într-o poziţie similară cu India, având o legătură mai strânsă cu euro decât cu dolarul.
Pentru mai multe informații, vizitează e-Dâmbovița.ro