Piața aurului a traversat în 2025 – începutul lui 2026 una dintre cele mai intense perioade din istoria recentă, având cea mai mare creștere anuală din 1979 (64%). Metalul prețios a depășit praguri psihologice istorice, urcând temporar la peste 5.100–5.500 de dolari pe uncie, alimentat de o combinație de factori: cerere masivă, achiziții ale băncilor centrale și tensiuni geopolitice persistente.
Băncile centrale au fost deosebit de active în 2025, iar mai multe țări, inclusiv Polonia, Kazahstan, Brazilia și China, și-au extins rezervele de aur ca parte a unor strategii mai ample de consolidare a stabilității financiare.
Alte state, precum Singapore și Uzbekistan, și-au redus deținerile pentru a reechilibra portofoliile și a gestiona lichiditatea.
Echipa BestBrokers a făcut o analiză a cererii de aur din partea băncilor centrale pe parcursul anului 2025 și în primele luni ale anului 2026. Pe baza celor mai recente date ale Consiliului Mondial al Aurului, a identificat ce țări și-au extins cel mai mult deținerile oficiale de aur.
În acest context, România apare ca un jucător mic, dar stabil, într-un sistem global în care aurul revine în centrul strategiilor de securitate financiară.
Conform datelor Băncii Naționale pentru aprilie 2026, România deține 103,63 tone de aur, ceea ce reprezintă 16,7% din rezervele sale internaționale sau aproximativ 5,51 grame pe cap de locuitor.
Cantitatea a rămas constantă în ultimii 17 ani, perioadă în care BNR nici nu a vândut, nici nu a cumpărat aur. Din întreaga rezervă, 61,2 tone sunt în custodie la Banca Angliei, iar diferența se află în țară. La actualul curs al aurului, rezerva de aur a României valorează peste 13,1 miliarde de euro.
În 2025, mai multe țări au continuat să își consolideze rezervele de aur. Polonia este în frunte, adăugând 102 tone, o creștere de 14% față de cele 89,5 tone achiziționate în anul precedent.
Abordarea Băncii Naționale a Poloniei rămâne ghidată de incertitudinea geopolitică persistentă, în special de consecințele războiului Rusiei din Ucraina, care a menținut primordiale considerațiile de securitate, spune analiza citată.
Prețurile record ale aurului nu au contat prea mult, după cum o demonstrează cele 34,9 tone achiziționate în ultimul trimestru, după o scurtă perioadă de stagnare relativă.
În aprilie 2026, deținerile Poloniei se ridicau la 550,215 tone, reprezentând aproximativ 30,1% din rezervele sale totale și asigurând poziția țării ca al 12-lea cel mai mare deținător oficial de aur din lume. În iunie 2026, deținerile Poloniei se ridicau la 595,647 tone, reprezentând aproximativ 29,70% din rezervele sale totale și asigurând poziția țării ca al 11-lea cel mai mare deținător oficial de aur din lume.
Kazahstanul, Brazilia și China și-au extins, de asemenea, rezervele de aur anul trecut. Kazahstanul a adăugat 57 de tone, o inversare notabilă după vânzările nete de 10,2 tone în 2024, semnalând un angajament strategic reînnoit față de aur ca activ de rezervă esențial.
Brazilia a rămas în mare parte inactivă în cea mai mare parte a anului, doar pentru a reintra pe piață în mod decisiv cu achiziții substanțiale în septembrie, octombrie și noiembrie, în valoare totală de 42,8 tone. Între timp, China și-a continuat acumularea metodică, adăugând 26,8 tone pe lângă cele 44,2 tone achiziționate în 2024, aducând deținerile sale oficiale la peste 2.307 tone și consolidându-și poziția de al șaselea cel mai mare deținător de aur din lume.
Bulgaria a reintrat pe piață pentru prima dată în ultimii ani, achiziționând 2,05 tone înainte de adoptarea planificată a monedei euro în 2026. Achiziția a fost legată de pregătirile țării pentru aderarea la zona euro, care impune Băncii Naționale a Bulgariei să transfere o parte din activele sale de rezervă, inclusiv aur și valută străină, către Banca Centrală Europeană.
Creșterea istorică a aurului pe parcursul anului 2025 și începutul anului 2026 a fost alimentată de o combinație puternică de cerere de investiții, achiziții de active din partea băncilor centrale, risc geopolitic și dinamică macroeconomică.
Potrivit Consiliului Mondial al Aurului, prețurile aurului au atins peste 50 de maxime istorice în 2025, pe măsură ce sentimentul global s-a îndreptat către activele refugiu pe fondul tensiunilor geopolitice și comerciale. În acest timp, cererea de investiții a crescut cu aproximativ 84% de la an la an, determinată în mare parte de intrări record în ETF-uri (fonduri tranzacționate la bursă) garantate cu aur și de creșterea achizițiilor de lingouri și monede.
Deținerile de ETF-uri au urcat la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată, activele administrate la nivel global dublându-se, atingând vârfuri istorice, subliniind modul în care fluxurile investitorilor au amplificat impulsul prețurilor.
Aurul a cunoscut unul dintre cei mai volatili ani din istorie. Povestea anului 2026 poate fi împărțită în trei faze: o creștere istorică în ianuarie, o corecție amplă din februarie până în mai și o tentativă de stabilizare în iunie. Aurul a atins un nivel record de aproximativ 5.590 de dolari pe uncie la sfârșitul lunii ianuarie, cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. În acel moment, poziționarea investitorilor devenise extrem de aglomerată, pregătind terenul pentru o inversare a prețului.
Aspctul surprinzător al anului 2026 nu este că aurul a crescut, ci că a scăzut în ciuda mai multor evoluții care în mod normal ar stimula cererea de valori refugiu, inclusiv tensiunile geopolitice și incertitudinea sporită pe piețele globale. În schimb, îngrijorările legate de inflația persistentă, ratele dobânzilor mai mari pe termen lung și un dolar american mai puternic s-au dovedit a fi factori mai influenți ai mișcărilor prețurilor.
Deși este una dintre cele mai importante națiuni miniere de aur din lume, Canada se numără printre puținele țări care nu dețin aur în rezervele lor oficiale. Banca Canadei și-a vândut integral lingourile de aur în ultimele două decenii și raportează astăzi 0 tone de aur ca parte a rezervelor sale internaționale. Această decizie reflectă o opinie politică de lungă durată, conform căreia titlurile de trezorerie ale SUA și alte active cu lichiditate ridicată sunt mai potrivite pentru gestionarea rezervelor decât aurul.
Norvegia este un alt exemplu notabil. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, banca sa centrală a evacuat aproximativ 50 de tone de aur către Regatul Unit și Statele Unite pentru a sprijini guvernul în exil. După război, părți din tezaur au fost returnate, dar în 2004, Norges Bank a anunțat vânzarea aproape tuturor lingourilor rămase. Astăzi, Norvegia raportează oficial 0 tone de aur în rezervele sale.
Aceste cazuri contrastează puternic cu majoritatea celorlalte economii avansate, unde aurul continuă să reprezinte o pondere semnificativă din rezervele băncilor centrale. Ele evidențiază faptul că nu toate economiile majore consideră metalul prețios esențial pentru strategia de rezerve, chiar și țările cu industrii miniere mari, precum Canada, sau cu stocuri istorice, precum Norvegia.
Pentru mai multe informații, vizitează e-Dâmbovița.ro