În timp ce președintele american Donald Trump susține că au apărut semne că regimul de la Teheran se clatină, un personaj cheie pare să se evidențieze mai mult decât ceilalți lideri iranieni, precum ayatollahul Mojtaba Khamenei sau președintele parlamentului, Mohammed Bagher Ghalibaf. Ascensiunea noului comandant al Gardienilor Revoluției din Iran, Ahmad Vahidi, o persoană pe care Casa Albă nu și-ar dori să o vadă la conducerea țării, s-ar putea dovedi mai semnificativă decât toate celelalte schimbări ce au loc în ierarhia complexă a puterii de la Teheran. Vahidi a fost numit liderul Gardienilor Revoluției din Iran (IRGC) după ce predecesorul său, Mohammad Pakpour, a fost ucis în primele etape ale războiului lansat de SUA și Israel contra Iranului cu două luni în urmă. Pakpour a preluat rolul de lider al IRGC după ce Hossein Salami a fost ucis în timpul războiului de 12 zile din luna iunie a anului trecut. Vahidi a fost comandant adjunct al IRGC, ministru de interne în timpul administrației președintelui Ebrahim Raisi și ministru al apărării sub conducerea președintelui Mahmoud Ahmadinejad. Mai mult, Vahidi este unul dintre fondatorii forțelor de elită Quds, care au fost conduse de generalul Mohammed Soleimani, înainte ca acesta să fie ucis în 2020 în urma unui atac comandat de Trump. Unii experți consideră că ayatollahul Mojtaba Khamenei este doar un lider de formă, în timp ce puterea reală a ajuns pe mâna generalilor. Foto: Profimedia Images „Ahmad Vahidi este cel care ia toate deciziile”, a spus Kamran Bokhari, cercetător al Middle East Policy Council, care a scris mult despre evoluția internă a conducerii iraniene, pentru Newsweek. Soleimani era o figură foarte populară în țara sa, iar acest lucru i-a fost fatal, atunci când Trump a optat să îl elimine în timpul unei vizite în Irak. Vahidi este și el cunoscut în Occident, apărând pe lista persoanelor căutate de Interpol în 2007 și fiind sancționat de SUA în 2010 pentru rolul pe care l-ar fi jucat în atacarea cu bombă a unui centru evreiesc din Argentina în 1994. Statele Unite și Uniunea Europeană au impus între timp și alte restricții împotriva lui Vahidi, dar acest lucru nu i-a afectat cariera în Iran. În ciuda poziției sale publice, însă, Vahidi a rămas un personaj enigmatic. El a dovedit că este foarte capabil să își continue ascensiunea în cadrul structurilor formale de putere ale statului iranian, să își creeze relații bazându-se pe aptitudinile sale și nu pe stilul personal de conducere și să rămână cât mai mult în umbră pe plan internațional. Bokhari, care s-a întâlnit cu Vahidi pe marginea unei conferințe organizate la Teheran acum 15 ani, a spus că acesta este surprinzător de captivant și fluent în limba engleză.
În ciuda informațiilor vehiculate de Trump privind tensiunile din interiorul regimului de la Teheran, „amenințarea existențială venită din partea Israelului și a Statelor Unite a dus la mai multă coeziune, în loc de diviziune, în rândul liderilor iranieni”. Foto: Profimedia „Pare genul de om care și-ar dori să fie acea figură bonapartistă despre care toată lumea va vorbi”. La fel ca penultimul monarh al Iranului, Reza Shah Pahlavi, al cărui fiu a fost înlăturat de la putere în timpul Revoluției Islamice din 1979, și Vahidi „este un om din interiorul sistemului” care s-ar putea să influențeze semnificativ evoluția Iranului, dacă va supraviețui conflictului, a remarcat Bokhari. „Mâine s-ar putea fie vizat de un atac aerian și să dispară, dar el pare genul de om care și-ar dori să fie acea figură bonapartistă despre care toată lumea va vorbi”, a mai spus Bokhari. „El nu va putea conduce de unul singur. Vor exista centre de putere”, a explicat Bokhari. „Cred că acum are loc o consolidare a puterii și am auzit de la contacte din țară că el ar avea ambiții, ambiții personale.” Ascensiunea lui Vahidi marchează și accelerarea unei evoluții de lungă durată a Iranului. Deja din ultimii ani ai fostului ayatollah Ali Khamenei, puterea începuse să cadă tot mai mult în mâinile celor din IRGC și forțele armate ale Iranului. „Gardienii dădeau ordinele cu mult înainte de acest război”, a spus Bokhari. „Ceea ce s-a întâmplat acum este că a devenit poziția de facto, pentru că nu mai există un lider suprem.” „Continui să spun asta pentru că eu cred că Mojtaba Khamenei este, în cel mai bun caz, un lider suprem de formă. Și chiar dacă nu ar fi fost rănit, el nu ar fi avut genul de influență de care se bucura tatăl lui pentru că, la urma urmei, el doar administra biroul tatălui său.” Vahidi și aliații săi i-au lăsat în urmă pe liderii iranieni „pragmatici” care ar fi fost dispuși la un compromis cu SUA. Absența noului ayatollah nu a făcut decât să îl ajute pe Vahidi să își consolideze puterea, potrivit cercetătoarei Annika Ganzeveld din partea organizației Critical Threats Project al American Enterprise Institute. „Absența unui lider suprem care arbitrează între facțiunile regimului și acționează drept autoritatea decizională supremă a contribuit probabil la ascensiunea lui Vahidi în cadrul regimului”, a spus Ganzeveld. Absența noului ayatollah de pe scena publică nu a făcut decât să îl ajute pe Vahidi să își consolideze puterea în Iran. Foto: Profimedia Images Vahidi și alți lideri IRGC apropiați de el par să îi fi eclipsat pe oficialii mai „pragmatici”, precum liderii delegației de negociatori ai Iranului – Ghalibaf și ministrul de externe, Abbas Araghchi – care păreau mai dispuși să ajungă la un compromis cu Statele Unite, potrivit lui Ganzeveld. „De partea cealaltă, Vahidi nu a indicat deloc că ar fi dispus să cedeze în fața cerințelor principale ale SUA legate de programul nuclear al Iranului și de Strâmtoarea Ormuz.” Vahidi nu este singurul care se luptă pentru putere. „Principala linie de demarcație se extinde între oficialii aleși – președintele Masoud Pezeshkian și Ghalibaf – și oamenii nealeși: șeful puterii judecătorești Gholam-Hossein Mohseni-Ejei, un reprezentant al IRGC, ori fostul comandant Mohsen Rezaei, ori actualul comandant Vahidi și un reprezentant neidentificat al armatei regulate”, a explicat Ali Alfoneh din partea Arab Gulf States Institute. Ghalibaf și Vahidi sunt printre cei mai „strategici”, potrivit lui Alfoneh, care i-a numit „operatori pragmatici”. „Afirmațiile lui Trump dezvăluie mai multe despre dezordinea de la Washington decât despre realitatea din Iran”. Vahidi ar fi luat contact cu CIA și Mossad în anii ‘80, în timpul Afacerii Iran-Contra, când oficialii americani i-au vândut arme Iranului în timpul războiului cu Irakul, folosind veniturile pentru a finanța rebelii Contra din Nicaragua. Trump îl preferă, însă, pe Ghalibaf, președintele parlamentului iranian. Acesta a candidat de patru ori la președinție, însă a pierdut cursa de fiecare dată. În ciuda informațiilor vehiculate de Trump privind tensiunile din interiorul regimului de la Teheran, „amenințarea existențială venită din partea Israelului și a Statelor Unite a dus la mai multă coeziune, în loc de diviziune, în rândul liderilor iranieni”, potrivit lui Alfoneh. „Afirmațiile președintelui Trump legate de golul de putere și nehotărârea Teheranului dezvăluie mai multe despre dezordinea de la Washington decât despre realitatea din Iran.” Trump vede lumea „așa cum și-ar dori el să fie, nu așa cum este cu adevărat”, a mai spus Alfoneh.
Pentru mai multe informații, vizitează e-Dâmbovița.ro